• La început, Dumnezeu a trimis un înger pe pământ, sa întrebe toate plantele cum vor să arate. Numai păpădia nu știa cum dorea să arate și îngerul i-a mai lăsat o zi, să se gândească.
In ziua aceea, păpădia s-a rugat, s-a gândit și s-a răzgândit, până a dat cu ochii de Soare, apoi s-a hotărât că vrea să arate ca El. Știa că vrea să fie galbena si frumoasă, strălucitoare și caldă, ca soarele. Apoi a văzut Luna și se răzgândi. Vroia să arate ca ea. Să fie albă, rece, mândră și frumoasă. Apoi a văzut stelele si-i plăcură și acelea. Când veni îngerul nu mai știa ce sa-i spună: vroia să fie ca soarele, ca luna, ca stelele. Așa că Dumnezeu i-a îndeplinit toate dorințele. De aceea păpădia este la început galbenă ca soarele, apoi alba și dacă sufli peste ea se împrăștie precum stelele.
• O altă versiune a acestei legende, spune că Îngerul cauta pe pământ floarea preferata, întrebând din loc în loc unde și-ar dori acestea să crească; nemulțumit de răspunsurile primite de la lalele, trandafiri, violete, a intrat în vorbă cu păpădia, care își dorea să crească oriunde ar putea fi găsita de copii, pe dealuri, în poienițe sau chiar pe marginea drumului, în sate și orașe, pe pajiști sau printre pietre, pentru a putea face fericit pe oricine. Ascultând-o, Îngerul a exclamat "Tu ești floarea care-mi place cel mai mult! Vei inflori pretutindeni unde apare primăvara și vei fi numită "Floarea Copiilor"
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu